Iulian are 34 de ani si de un an lucreaza in Londra, la o firma de constructii. Inainte a fost in Franta si apoi in Italia. In total e plecat de acasa de peste 8 ani. A facut bani pentru o casuta pe care a si terminat-o nu departe de orasul lui natal. Ar mai vrea sa stea o perioada sa mai adune niste bani si apoi sa se insoare.
Dintre toate tarile in care a fost pana acum, cel mai dificil e aici, in UK. “Prima data m-am lovit de limba. Stiam engleza binisor dar ajuns aici astia parca vorbeau chineza. Tare greu m-am inteles cu ei. Am multi colegi polonezi, sunt si cativa romani, desi majoritatea sunt englezi. Culmea e ca tocmai cu englezii ma inteleg mai bine decat cu ceilalti”. Legat de bani, spune ca de abia reuseste sa stranga 300-400 de lire pe luna. Majoritatea banilor merg pe chirie si transport.

“In comparatie cu Italia, preturile aici sunt mult mai mari, inclusiv mancarea mi se pare scumpa. Daca nu ai timp sa mergi la supermarketurile mai ieftine gen Lidl ori Iceland, ajungi sa cheltui foarte mult chiar si pe mancare”.

De iesit in oras nu iese, din acelasi motiv: banii. “Duc o viata simpla, traiesc cu alti romani, impartim cu totii o casa. Incercam fiecare cat putem dar de multe ori iese cu cearta din motive pe care toti care au avut colegi de camera/casa le cunosc”.

Weekend-urile le petrece mai mult pe Skype, cu iubita si familia. Apoi sta cateva ore la televizor unde are si canale romanesti. Si asa mai trece o saptamana. Iulian e, per ansamblu, dezamagit de Londra si de UK. “Nu sunt doar banii dar oamenii sunt altfel, mai reci, mai retinuti. Tot ce au ei e bun si tot ce avem noi e rau, ei asa stiu. Romanilor pe care i-am intalnit aici le e rusine sa spuna de unde vin. Plus vremea e o pacoste. Stiu ca mai am de stat o vreme sa imi fac suma pe care mi-am propus-o, strang din dinti si imi vad de treaba dar nu vad cum m-as putea stabili de tot aici.”

Ca Iulian sunt mii, zeci de mii de romani in UK. Oameni care duc o viata modesta si care, intre casa si serviciu nici nu vad marele City. Nu fura, nu inseala, nu traiesc pe beneficii. Desi au fost atatea discutii, numarul romanilor care au solicitat ajutoare sociale este infim.
In plus, nimeni nu spune ca acele ajutoare sunt mai degraba sume modice, departe de a acoperi macar costurile alimentelor.

Ne situam intre doua extreme: privim dezgustati spre romanii care se dedau la infractiuni aici si ii admiram pe cei care au realizari exceptionale: studenti, oameni de afaceri, medici, artisti etc. Prea putin vorbim de cei de la mijloc, cei mai reprezenativi: romanii simpli care muncesc cinstit pentru o viata mai buna. Ei sunt cei mai multi si ei sunt cei care se confrunta cu cele mai multe dificultati. Pentru ei, tot respectul!

Greta