Stim cu totii ca sistemul de invatamant romanesc nu este cel mai performant. Programe şcolare greoaie, încărcate, manuale controversate şi schimbate nesemnificativ în ultimii ani, metode de predare vechi, dascali imbatraniti, sisteme de evaluare proaste. Anii de gimnaziu si de liceu sunt o corvoada pentru multi elevi.

In schimb, sistemul de invatamant britanic este apreciat drept unul dintre cele mai bune din lume. Multi elevi romani ajunsi aici au fost impresionati de modul modern de predare, accentul pe dezvoltarea personala, motivatie si educatie practica. Totusi, desi in Romania incep scoala mai tarziu decat elevii britanici, romanii au de multe ori rezultate mai bune atat la olimpiade internationale cat si la clasa. Cum se explica asta?

Este in cele din urma adevarat ca nimic nu te poate pregati mai bine ca o scoala romaneasca? Sa fie scoala romaneasca o forma de calire asemanatoare armatei? Sa vedem mai intai cateva diferente intre cele doua sisteme si scurte comparatii intre parintii, profesorii si elevii celor doua tari.

I. Sistemul
1. Creativitate vs Memorare. Sistemul britanic pune mare accent pe dezvoltarea creativitatii si exprimarea unei pareri proprii. In sistemul romanesc, predarea dupa dictare si memorarea sunt principiile de baza. Copiii si tinerii sunt siliti sa memoreze o cantitate imensa de informatii pe care in mare parte le uita dupa finalizarea examenului. Multe din aceste informatii nu le vor fi de folos niciodată.

2. Practica vs Teorie. Sistemul romanesc se bazeaza pe o cantitate imensa de informatie prezentata doar sub forma de teorie, fara prea multa practica. Defapt, sistemul romanesc nu pregateste aproape deloc elevul pentru cerintele din viata reala. Multi elevi straluciti de altfel, ajung sa absolve un liceu fara a fi in stare sa faca o scurta prezentare in fata unui auditoriu. Totul se desfasoara urmand un manual care nu de putine ori e prost scris si controversat. In Marea Britanie insa, teoria se imbina mereu cu practica.

3. Optional vs. Obligatoriu. In sistemul britanic elevul alege materiile pe care doreste sa le studieze, in Romania in schimb, exista o programa de materii obligatorii si cateva optionale, carora in general, nu li se da prea multa atentie. Elevul poate astfel sa studieze ceea ce ii place nu ce i se impune, in functie de preferintele si inclinatiile fiecaruia. In Romania, preferintele elevului sunt complet trecute cu vederea iar dezvoltarea personala nu este o prioritate.

4. Calitate vs. Cantitate. Un elev ajunge sa aiba si 17 materii intr-un an in timp ce in UK invata doar cateva. Cu atatea materii, programul este incarcat, petrecand cel putin 5 ore la scoala, apoi urmeaza eventual meditatiile si temele pentru a doua zi. Astfel copilul sau tanarul isi petrece aproape intreaga zi cu activitatile scolare, nemaiavand timp si pentru altceva. In Anglia pregatirea individuală se face in timpul orelor de şcoala, si nu acasa.

5. Cunostinte vs. Note. In Romania, vanatoarea de note nu mai este un subiect tabu. Notele sunt un scop in sine, mult mai important decat cunostiintele. Nu de putine ori am auzit elevi si parinti romani pentru care o nota proasta echivaleaza ratarea intregii vieti profesionale ulterioare: o nota mica va scadea media, deci elevul nu va mai putea intra la facultatea dorita! In UK elevul este atent monitorizat si evolutia lui este prezentata parintelui iar sistemul de notare este diferit.

II. Profesorul. Profesorul roman e de obicei stresat si nevos. Supus la presiuni din toate partile, dar si delasator intr-un sistem invechit dar comfortabil. De multe ori se scuza si se ascunde uneori dupa programa ori dupa parintii, alteori dupa lipsa de bani. Nu de putine ori va incerca sa atraga elevi la meditatii pentru a-si rotunji veniturile si cu greu va acepta un punct de vedere original din partea unui elev.

Profesorul englez e in schimb relaxat, interesat si independent. El va incuraja si aprecia originalitatea, dialogul si argumnetarea. Profesorul britanic este intr-adevar platit mai bine si nici nu se pune problema oferirii de cadouri ori atentii din parte unui elev.

III. Parintele. Parintele roman are de cele mai multe ori pretentii mari atat din partea copilului cat si a scolii insa foarte putini se implica cu adevarat in educatia formala a copilului. De asemenea, pentru parintele roman conteaza doar unele materii, de obicei aceleasi: matematica, gramatica, limbile straina si ignora sportul, artele, creativitatea.

De multe ori, parintele roman isi va medita copilul ori va face mici atentii profesorilor doar pentru a obtine un tratament mai bun pentru copilul sau si bineinteles, note mai mari. Printele roman e convins de doua lucruri: ca are mareu dreptate si ca al lui copil este cel mai bun.

Parintele britanic in schimb, va incerca sa afle adevaratul potential si abilitati ale copilului sau si va incerca sa-l dezvolte in acea directie, indiferent ca e arta, sport, muzica sau stiinte exacte. Parintele britanic isi va accepta copilul mai usor chiar daca nu este cel mai stralucit elev sau nu se incadreaza in anumite standarde.
In Anglia nu există elev care să nu fie implicat în viaţa extraşcolară. Standardul britanic este un echilibru perfect între academic şi extraşcolar. Iar lista nu se opreşte aici. Rezultatele la învăţătură nu sunt suficiente dacă nu sunt completate cu activitati sportive, artistice sau participarea la diferite acţiuni de voluntariat sau organizarea de evenimente.

De asemenea, parintele britanic va cauta sa vorbeasca cu profsorul si sa socializeze cu ceilalti parinti, participand chiar la activitati commune. Parintele roman refuza de multe ori sa participe la reuniuni, la sedinte, la intalniri pe care le considera pe scurt, pierdere de timp.

IV. Elevul. Pentru a fi elev in Romania iti trebuie un stomac puternic! In multe scoli romanesti, atmosfera e cea a unui ghetou: violenta, amenintari, coportamente deviante, profesori depasiti de situatie.

De asemenea, stim cu totii ca pentru unii elevi e mai usor sa treaca prin scoala daca au parinti de o anumita notorietate in oras, daca afiseaza haine scumpe, bijuterii, telefoane sau chiar masini de lux! Vor fi respectati de colegi si favorizati de profesori. Ei bine, asta nu se intampla in UK sau chiar daca exista unele cazuri, sunt izolate si nu intr-atat de evidente. In plus, in Anglia uniforma este obligatorie si folosirea accesoriilor stridente este interzisa.

Diferentele sunt multe si nu avem deloc pretentia de a le fi abordat pe toate. Ambele sisteme au avantaje si dezavantaje desi balanta inclina destul de clar in favoarea sistemului britanic. Ce parere aveti? Ce experiente ati avut in vreunul dintre cele doua sisteme?