Biserica Angliei a anunțat că va explora cuvinte alternative pentru a-L descrie pe Dumnezeu, după ce unii clerici au cerut să folosească un limbaj mai incluziv în slujbe.

Dominanța limbajului masculin pentru Dumnezeu contează cu siguranță. După cum a scris teologul feminist Mary Daly: „Dacă Dumnezeu este bărbat, bărbatul este Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, vorbirea despre Dumnezeu în termeni exclusiv masculini privilegiază bărbații în societate și susține dominația masculină.

Potrivit unui purtător de cuvânt al Bisericii, doctrina creștină oficială este că Dumnezeu nu are gen. Cu toate acestea, „El” este descris aproape exclusiv în termeni masculini. Și din moment ce Biserica continuă să se lupte cu problemele egalității de gen, acest proiect este probabil să fie controversat.

Criticii vor vedea aceasta ca pe o încercare de a anula lunga tradiție creștină de a numi pe Dumnezeu „El” și „Tată”. Dar limbajul și imaginile feminine au făcut, de asemenea, parte din istoria Bisericii.

Hildegard din Bingen, o stareță respectată (cunoscută și ca o mamă superioară) în Evul Mediu, și-a imaginat latura feminină a lui Dumnezeu în arta și scrierile ei. Și în anii 1300, femeia mistică Julian din Norwich a vorbit despre maternitatea lui Dumnezeu.

Comentatoarele feministe moderne, cum ar fi Mary Daly și Joan Engelsman, au susținut că Dumnezeu în formă feminină a fost scris strategic din istoria creștină.

Rapoartele inițiale indică că proiectul Bisericii va explora terminologia neutră din punctul de vedere al genului – „Părinte” în loc de „Tată”. Dar au existat și alte propuneri recente de a folosi limbajul feminin, cum ar fi „Ea”.