Dupa atentatele de zilele trecute de la Londra, la un post de radio britanic foarte cunoscut, se dezbatea problema terorismului si care ar fi solutiile. O doamna psiholog si cadru universitar incerca sa ne propuna o perspectiva care cel putin pe mine
m-a socat: sa ne gandim cat de tristi sunt acesti tineri care fac asemenea gesturi, cat de neadaptati se simt si cat sunt de lipsiti de speranta si motive pentru care sa traiasca. Nu e oare si societatea noastra de vina pentru existenta lor trista si esuata?

Atat moderatorul cat si cei care au intervenit telefonic au intarit opiniile respectivei doamne, recitand la unison aceleasi imbecilitati zaharisite. Problema lor cea mai mare parea sa fie faptul ca lumea ar putea asocia pe nedrept islamul cu terorismul, gasindu-le chiar si atentatorilor diferite circumstante cum ar fi lipsa de integrare. Am ramas tulburata dupa acest episod, fiindu-mi greu sa inteleg daca englezii chiar asa simt sau mass media promoveaza un anumit discurs.

Nu am inteles de ce pana acum nimeni nu a propus deportarea sau arestarea celor cateva mii de islamisti radicali care se afla pe listele serviciilor de securitate. Atat autorii atentantelor de acum cat si cei din atacurile trecute au fost pe acea lista. Nu stiu cum inteleg autoritatile sa-i "monitorizeze" pe acesti indivizi si nici nu imi dau seama de ce aleg sa-i ucida in loc sa-i tina in viata pentru a afla mai multe informatii.

Departe de mine intentia de a promova un discurs al urii sau intolerantei dar nu este oare firesc ca acei indivizi radicalizati care sunt cunoscuti serviciilor sa fie interzisi in UK? Nu e asta solutia cea mai corecta pentru toata lumea, inclusiv pentru musulmanii onesti de aici? In Marea Britanie se pare ca autoritatile continua sa "monitorizeze", mass-media si vedetele de aici promoveaza acelasi discurs dintotdeauna, politicienii sunt preocupati sa spuna doar ce place electoratului, intoxicand lumea cu obsedantul "political correctness".

Pana atunci, oamenii simpli mor. Cei care se plimba pe strada in inima "celui mai sigur oras din lume", cei care iau masa in zona popularei Borough Market, cei care ies la unul dintre celebrele pub-uri intr-o sambata seara. Cei care merg la concerte, care folosesc transportul in comun, care merg la cumparaturi, adica in general, toti cei care isi duc viata aici. Pot fi oricare dintre noi sau cei apropiati noua.

E imposibil sa traiesti cu amenintarea terorii zi de zi. Exista insa ceva mai infricosator de atat: a doua zi, pe strazile Londrei, viata merge mai departe de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Nu departe de London Bridge, un corporatist grabeste pasul cu ochii la ceas vizibil preocupat, poate de meetingul cu un client sau de un deadline, un jogger alearga nederanjat de ploaia marunta de afara ascultand probabil playlistul preferat. O tanara somnoroasa isi plimba cainele ca in fiecare dimineata. Tineri veseli vorbesc repede si tare in timp ce asteapta in statia de metrou. La cafenea aproape toate scaunele sunt ca de obicei ocupate: lumea rade, vorbeste, citeste ziarul. Viata merge mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Incet, incet lumea se obisnuieste. Terorismul devine parte din cotidian, un fapt divers.