Cand a venit in UK, Andrei si-a propus sa inceapa o viata noua intr-o lume civilizata. Era medic, tanar si vorbea o engleza impecabila. Nu l-a speriat nici vremea, nici pacientii morocanosi, nici munca enorma pe care o avea de facut zi de zi.
A venit pornit sa zambeasca tuturor , sa fie politicos si sa-si dea toata silinta asa cum stia el ca se poarta in lumea civilizata. Nimic deci, nu parea sa-l descurajeze. Pana intr-o zi, cand un pacient mai in varsta a refuzat sa fie tratat de el dupa ce a aflat ca e roman. Da, a mers la receptie scandalizat de ideea ca un roman l-ar fi putut trata si a cerut un alt medic. Rusine, umilinta, furie …cam toate acestea le simtim atunci cand suntem victimele stereotipurilor si prejudecatilor.

Oricat incercam sa ne convingem ca ele nu conteaza sau ca nu ne pasa, fiecare vrem sa fim vazuti ca indivizi unici, diferiti, nu vrem in niciun caz sa pornim cu un stigmat dintr-o cauza pe care nu o putem controla. Este normal sa ne dorim asta si este absurd sa ignoram sau sa acceptam discriminarile celor din jur bazate pe stereotipuri.
Oamenii nu se nasc cu un bagaj de prejudecati. Psihologii sustin ca aceste pareri preconcepute sunt dobandite prin intermediul familiei, prietenilor, profesorilor, dar si prin influenta mass-mediei sau a celor din jur, atat prin asociere sau incurajare, cat si prin imitare.

Se pare ca atitudinile pe care copiii si le formează despre diversele grupuri sociale apar in jurul varstei de trei sau patru ani. Daca la inceput aceste preconceptii sunt usor de schimbat, odata cu trecerea timpului ele se inradacineaza tot mai mult, devenind greu de indreptat. Putem deci spune ca prejudecatile sunt semnul unei educatii deficitare.
Una dintre metodele pe care specialistii le propun pentru a diminua prejudecatile pe care ni le formam de-a lungul vietii este chiar metoda de a te pune in locul celui caruia i se aduc respectivele prejudicii.

Nu este intotdeauna usor sa ne dam seama daca in inima noastra si-au făcut loc unele prejudecati. Prin urmare, am putea sa ne amagim singuri crezand ca suntem toleranti cu toti oamenii. Sau am putea considera ca avem motive intemeiate sa adoptam o atitudine negativa fata de oamenii dintr-un anumit grup.

Pentru a intelege cat de greu este sa observam daca avem prejudecati, imagineaza-ti ca este noapte si mergi singur pe strada. La un moment dat observi doi necunoscuti care se indreapta spre tine. Amandoi sunt solizi, iar unul dintre ei pare sa aiba ceva in mana.

Te gandesti cumva ca acesti indivizi sunt o amenintare pentru tine? Probabil ca ai motive sa-ti fie frica, dar esti oare indreptatit sa tragi concluzia ca acesti necunoscuti sunt periculosi? O alta intrebare ar fi: din ce categorie sociala crezi ca fac parte? Raspunsul la aceaste intrebari ar putea dezvalui ca esti influentat intr-o oarecare masura de prejudecati.

In mod paradoxal, desi prejudecatile se intalnesc la tot pasul, majoritatea oamenilor se declara impotriva lor. Cum este posibil ca un lucru atat de condamnat sa fie totusi atat de raspandit? Trebuie sa recunoastem ca preconceptiile ne fac viata mult mai usoara, nu trebuie sa gandim prea mult sau sa analizam in profunzime un om, o tara, un grup, fiind usor si confortabil sa-l punem intr-o categorie. In acest mod, ne autolimitam sansele de a intelege si vedea lumea asa cum este: complexa. Prejudecatile dauneaza si mai mult de atat: aduc cu ele nedreptati, frustrari si nefericire. Din cate se pare, multi dintre cei ce dezaproba prejudecatile nu-si dau seama ca si ei le au. Este acesta si cazul tau?

Greta