Foarte multi cunoscuti romani de aici s-au inscris la asa-zisele “colegii” de tipul “iti dam bani sa studiezi”. Se pare ca aceste colegii au declansat o adevarata isterie printre imigrantii europeni. Anunturile “intermediarilor” apar peste tot dar cat sunt oare de credibile? Pentru ca e prea frumos sa fie adevarat, m-am documentat putin.

Se pare ca intr-adevar, statul acorda imprumuturi pentru plata taxei de scolarizare, dar si pentru costuri de intretinere in perioada studiilor celor care isi doresc sa studieze sau sa obtina calificari profesionale urmand cursurile unor institutii de invatamant din UK. Orice cetatean al Uniunii Europene poate solicita bani pentru a plati costurile studiilor.

Imprumuturile destinate cheltuielilor cu intretinerea pot fi accesate doar de imigrantii UE care au trait in Regatul Unit in ultimii trei ani. Pana aici, totul e clar. Sumele pe care statul le da acopera tuition fee (aproximativ £10000 in 2 ani), maintainance loan (apoximativ £8000/an) si maintainance grant (aproximativ £4000 /an). Tuition fee si maintainance loan sunt sume de bani care trebuie returnate dupa terminarea studiilor.

Conditia care scuteste studentul de plata acestor taxe este un castig anual mai mic de £21000 dupa terminarea studiilor. Apoi, e de la sine inteles ca aceste “colegii” nu sunt …Universitati ci mai degraba, post-liceale.

Cum se face ca pe multi romani care de abia se descurca cu limba engleza ii paleste brusc in UK dorinta de a invata? Probabil unii ar fi tentati sa creada ca pot obtine bani de la stat fara sa faca aproape nimic. Ei bine, daca ar fi asa, UK ar fi printre cele mai
sarace tari din lume, nicidecum printre cele mai bogate.

In primul rand, vorbim de un imprumut. Din momentul inscrierii, studentul devine un debitor a carui datorie poate ajunge la final pana la £30.000. Un astfel de imprumut e avantajos doar pentru o anumita categorie de studenti. Este vorba despre cei care vor cu adevarat sa studieze, fara sa aiba posibilitati materiale si fara sa fi reusit admiterea la o facultate.

Nu este avantajos pentru cei care vor sa si lucreze intre timp, fiind imposibil sa urmezi studiile unui colegiu si sa muncesti in acelasi timp, mai ales in al doilea an de studiu. Cei care nu reusesc sa-si ia examenele sau care renunta sunt exmatriculati si obligati la plata imprumutului. Deci, timp de 2 ani cel care opteaza pentru un astfel de imprumut trebuie sa-si dedice timpul studiului.

Nu este avantajos pentru cei atrasi de bani, fara nicio intentie de a studia. Este greu de crezut ca ar putea fi cineva atat de naiv incat sa spere ca nu va trebui sa ramburseze imprumutul sau ca statul britanic nu va gasi mijloace de a-si recupera banii. Cine ar fi dispus sa traiasca o viata fara bunuri pe numele sau, fara economii si cu venituri foarte mici, de frica recuperatorilor? La fel de naivi sunt si cei care spera ca pe baza acelor diplome isi vor gasi un loc de munca care sa le permita plata imprumutului.

Concluziile: 1. Banii nu se dau gratis. Orice oferta aparent gratuita si avantajoasa, se plateste in cele din urma cu varf si indesat. 2. Guvernul britanic nu “arunca” cu bani fara a avea suficiente asigurari ca si-i vor recupera la un moment dat. 3. Educatia serioasa e o investitie adica costa. Educatia nu e accesibila pentru toata lumea. Nu a fost si nu va fi. Oricine ar incerca sa spuna altfel, minte.

Greta