O calatorie cu avionul pe ruta low cost cu 90% dintre pasageri romani poate fi una dintre cele mai interesante experiente. Totul incepe cu o stare de uimire, care trece rapid la frustrare culminata cu exasperare si la urma cu o stare de neputinta si detasare.

Luton este aeroportul preferat al Est Europenilor. Majoritatea curselor sunt low-cost iar atmosfera generala aminteste putin de autogarile din Romania. Primul lucru pe care-l vei observa vor fi cozile la ghiseele de check-in Wizzair. Chiar daca mai e de aspteptat o ora, noi romanii avem un puternic simt al cozii, asadar, fiecare asteapta, dar nu oricum ci lipit de cel din fata. Femeile, majoritatea coafate proaspat, cu carlionti luciosi, cocuri elaborate sau parul intins cu placa- in genul ogarului afgan, cu un V pe frunte, cat sa le permita sa vada pe unde merg sa nu se impiedice. Totul asigurat cu un tub de fixativ.

Capitolul imbracaminte este pe masura: colanti sau fuste animal print, bluzite transparente, lurexuri, dantele, strasuri, perlute, snurulete, platforme, genti sclipicioase, bijuterii masive si unghii lungi vopsite curcubeu. Pentru domni, gulerele polo ridicate, curelele si incaltamintea din vinilin semnate D&G, CK sau Gucci sunt un must-have.

Asta este, cum sa va spun, dress-code-ul romanesc de aeroport. Printre ei, copiii. Cei micuti care incep sa planga, sunt adesea lasati de parintii lor in starea asta cu orele, spre disperarea celor din jur. Cei mai mari, isi gasesc de joaca: tipa, alearga, rastoarna bagaje.

In fine, mergem la controlul de securitate. Blocaj total! Nu se poate trece cu mii de papornite. Si incepe circul: genti desfacute din care curg haine, magneti de frigider, steaguri, foi de placinta, brelocuri, sticle cu lapte, lotiuni, deodorante etc.
Ajungem intr-un final la imbarcare. Alte cozi. Lumea se impinge, desi pe bilet, fiecare are un numar cu locul pe care trebuie sa il ocupe in avion. Dar, ce conteaza? Placerea inghesuielii si cea de a trece in fata celorlalti este prea mare.
In sfarsit, in avion. Se aud voci disperate din toate partile: "Nicu, unde esti draga?", "Scuze, ma lasati sa trec?". Spatiul pentru bagaje de deasupra scaunelor e mereu sugrumat, printre maneci, flanele, curele si colturi de sacose dar lumea le impinge insistand sa le inchida.

In sfarsit, lumea e asezata, cursa porneste deja cu intarziere. Dupa o ultima repriza de lupta de convingere cum ca e obligatoriu ca toti pasagerii sa-si puna centurile de siguranta si sa-si inchida telefoanele, echipajul de bord se retrage obosit pentru demonstratia de dinainte de decolare. Imediat ce avionul incepe sa se miste se aud primele clicuri- centurile de siguranta incepeau deja sa se deschida. Se aude in boxe: „Va rugam sa va pastrati centurile de siguranta si dupa decolare.”
Ca electrocutati, in momentul stingerii ledului- le e permisa acum eliberarea centurii de siguranta- jumatate dintre pasageri e in picioare. O parte incepe sa caute frenetic prin bagajele de deasupra, in vreme ce, cealalta parte e deja asezata la coada, pentru a merge la baie. In fine, apar si stewardesele cu mancarea. Se cumpara cam tot: sandvisuri, sucuri, apa, bere, cafea, chipsuri, biscuiti, supe la plic, sticksuri, ciocolata. Nu mai ramane nimic. Liniste. Lumea mananca.

Avionul se pregateste de aterizare. Aceiasi nervi, aceeasi lupta de convingere: „Va rugam sa va puneti centurile de siguranta! Va rugam sa va intoarceti la locurile dumneavoastra. Va rugam sa va inchideti celularele!” Rotile avionului ating pamantul. Ca la un semn se deschid toate celularele, desi motoarele avionului sunt inca in miscare. Infrant, personalul nu le mai spune ca trebuie inchise pana la aterizarea completa, se declara invins de situatie. Iesirea din avion este un alt moment dificil, pentru ca fiecare pasager vrea sa iasa primul. Aceleasi genti in cap, maini spanzurate, fete desfigurate sa nu-si piarda sacosele. Odata urcati in autobuz, toti stau lipiti de usa acestuia. Ca sa iasa primii, desigur.

Realizez ca in avioanele companiei British Airways, de exemplu, adormi inainte de imbarcare, fara cozi la toaleta, fara fasait permanent de pungi sau de fermoare, fara zbierate ori genunchi in spate! Nimic! Ajunsi in aeroport, drumurile noastre se despart. Suntem insa in Romania asa ca adevarata aventura abia acum incepe.

Greta