Europa de Vest nu mai este un loc sigur. Ne-am convins de asta in ultimele luni cand atentatele teroriste au lovit direct in inima Europei. Sute de oameni au fost ucisi fara a avea alta vina decat aceea de a se afla la locul si momentul nepotrivit.

Iar noi traim aici, intr-o tara amenintata deja de atatea ori. Marea Britanie a devenit un loc mai nesigur si mai periculos decat Romania. In metrou, in centrele comerciale, in statii si aeroporturi sau la concerte, inconstient exista o frica ca s-ar putea intampla ceva. Cat poti sa traiesti cu aceasta frica mai ales daca ai o familie si copii?

Apoi, dincolo de pericolul concret mai exista si tensiunile sociale date de aceasta situatie incordata. Din pacate cei care platesc frustrararile si nemultumirile sunt mereu imigrantii, inclusiv romanii. Pentru prima data, dupa multi ani m-am gandit serios la posibilitatea intoarcerii in tara. Cand am plecat am lasat in urma o tara saraca si macinata de coruptie care nu-mi putea oferi nimic.

Cand merg “acasa”, la parinti, in scurte vacante de vreo 2 ori pe an, nu gasesc sa se fi schimbat mare lucru. Prieteni si fosti colegi isi traiesc cei mai frumosi ani in conflicte marunte provocate de intamplarile de zi cu zi pe care le cunoastem cu totii: nesimtirea, impolitetea, agresivitatea, pilele, lenea, nepasarea, barfa. Acestea domina inca Romania. Si atunci, de ce m-as intoarce si mai ales, in ce conditii?

M-as gandi serios sa ma intorc in tara daca ar exista mai multa transparenta si meritocratie. De exemplu, daca angajarile s-ar face prin concurs si ar fi pe bune, nu pe pile. Asta incepand cu job-urile din sistemul bugetar si conituand cu cele din privat.

La fel, m-as gandi sa ma intorc in Romania, daca randurile coruptilor din politica, justitie, administratie ar mai scadea. Macar un pic. Fiindca o tara cu functionari si judecatori corupti nu poate oferi nimic. Apoi, daca in sistemul de invatamant ar fi mai multi profesorii competenti si nu ar ajunge la catedra doar absolventi slabi care nu si-au gasit altceva. Nu vreau ca ai mei copii sa vaneze note sau sa invete texte pe de rost asa cum am facut cei din generatia mea.

Ultima conditie pe care as avea-o ar fi legata de sistemul sanitar. Daca nu ar exista un risc cert de infectie in spitalele romanesti, poate m-as gandi sa ma intorc. Dar in prezent Romania are cei mai multi bolnavi de hepatita B si C din Europa. La fel arata statiscticile la multe alte boli infectioase, majoriatatea luate din spitale sau de la cabinetul stomatologic. Orice contact cu spitalele publice este deci un pericol real.

Astea ar fi conditiile in care eu personal as reveni in Romania. Dar sunt inca departe de a deveni realitate, poate peste cativa zeci de ani cand cei de varsta mea nu vor mai fi. Alung deci gandul revenirii si aleg sa raman aici. In fata certitudinii unei vieti pline de frustrari in Romania, aleg totusi riscul unei vieti in UK.

Greta