Zilele trecute am asistat cu totii la scandalul evacuarii cunoscutelor “Antene” din sediul lor confiscat si trecut in proprietatea statului. Conflictul de mahala dintre o institutie a statului si o televiziune foarte populara printre romani s-a auzit…pana in UK.
Cine are dreptate, e greu de spus, cert e ca n-ar fi trebuit sa se ajunga aici. Sa fie clar, nu imi sunt simpatice Antenele deloc. Nu-mi place modul in care aleg sa faca jurnalism, nu-mi place agresivitatea si vulgaritatea pe care o promoveaza.

De cealalta parte ii avem pe cei de la ANAF, pentru care la fel, nu am absolut nicio simpatie. Cati romani nu au venit in tara dupa ani de munca in strainatate cu intentia de a-si deschide o afacere si planurile le-au fost naruite de corupta ANAF. O institutie care protejeaza marile companii si ruina afacerile mici.

Toata povestea asta a inceput in august 2014 cand printr-o decizie in dosarul ICA grupul Intact a fost obligat sa cedeze sediul Antena 3. De atunci aplicarea deciziei a fost amanata din diverse motive pana de curand cand s-a cerut eliberarea cladirii ocupate de catre mai multe televiziuni are grupului Intact, in termenul de 5 zile. Fireste ca din 2014 “Antenele” si-au cunoscut situatia si puteau sa-si caute un alt sediu. Dar n-au facut-o.

Pe de alta parte, termenul de 5 zile este extrem de scurt, fiind practic imposibil pentru o televiziune sa-si mute echipamentele si sa-si continue emisia. Activitatea televiziunii ar fi intrerupta cel putin pentru o perioada. “Antenistii”, cum sunt numiti sustinatorii blamatelor Antene spun ca scoaterea televiziunilor si mai ales intr-un termen atat de scurt are ca scop inchiderea lor, amintind de metodele staliniste de eliminare a celor incomozi sistemului.

De cealalta parte, “basistii”- dusmanii notorii ai “Antenelor varaniste” apreciaza corecta masura luata de ANAF si invoca decizia legala care trebuie respectata. Din toata povestea asta, observ cu amaraciune trei lucruri:

1. Lipsa de solidaritate a celor din presa. Zilele acestea au curs articole si postari despre “ce bine ca Antenele s-ar putea sa dispara”. Foarte, foarte putini jurnalisti au ales sa aiba o atitudine profesionista, obiectiva si bine-intentionata. Indiferent de pozitia politica a unei televiziuni si indiferent daca ne place sau nu, inchiderea sau intreruperea, chiar si temporara a activitatii este o atingere adusa libertatii de exprimare. Echivaleaza cu o banda adeziva pusa pe gura si pe ochii celor care nu ne impartasesc optiunile. Presa ar fi trebuit sa fie prima care sa sesizeze asta si sa reactioneze cu solidaritate. Sau macar sa se abtina.

2. Intoleranta romanilor fata de cei care au o alta opinie. Cei care urmaresc respectivul post de televiziune sunt numiti “spalati pe creier”, asistati, varanisti, antenisti. La mitingul organizat in weekend de Antena 3 s-au adunat cateva mii de oameni, majoritatea persoane in varsta.

Cei din tabara adversa nu au ratat prilejul de a arata si scoate in evidenta varsta, starea sociala sau dizabilitatile celor prezenti, o reactie rusinoasa si de neinteles. Au fost facute filmari, poze, intentionat in cele mai penibile unghiuri pentru a arata lumii “calitatea” simpatizantilor Antenei 3. De ce un tanar ar fi mai valoros decat o persoana mai in varsta? A ajuns batranetea o crima in Romania? Sau, cei saraci nu au dreptul la opinie?

3. Penibilitatea jurnalistilor Antenei. Reactiile exagerate si isterice ale unor jurnalisti Antena 3 sunt bine cunoscute. Oare vor invata vreodata ca poti sa te aperi fara sa tipi, fara sa injuri si fara sa te dai in spectacol? La mitingul din weekend, jurnalistii Antenelor nu s-au dezmintit. Au facut circ, au stat in genunchi pe scena, au plans, au ras, au atacat murdar diferite persoane, cum doar ei o stiu face.

E trist. Pentru a supravietui ca natie, va trebui cu totii sa invatam a trai altfel. Prima lectie: toleranta si fair play-ul.

Greta