Mi-a luat luni de zile sa-mi deschid un cont bancar simplu in UK. Nu vroiam credit sau cine stie ce carduri sofisticate, ci un cont simplu in care sa-mi depun in fiecare luna salariul. Am mers la vreo 3 banci unde la fiecare a trebuit sa ma programez pentru aplicarea propriu-zisa (asta desi bancile erau destul de ..goale).

Nu sunt novice, am conturi in alte trei tari europene, fara a include Romania si in niciuna nu a fost nevoie de proceduri atat de indelungate. In cele mai multe cazuri, contul a fost deschis pe loc, iar cardul a ajuns cateva zile mai tarziu. Ei bine, in UK...nu a fost nici pe departe asa.

Pentru prima data am avut impresia ca banca imi face mie un serviciu deschizandu-mi un cont si nu invers. A trebuit sa-mi demonstrez domiciliul prin..facturi, acestea fiind majoritatea pe numele sotului. Apoi numele, o alta problema! In clasicul stil romanesc si eu am doua prenume si doua nume, ba mai sunt si lungi pe deasupra. Asa ca pe unele facturi la prenume imi apar doar initialele, care nu le-au convins deloc pe doamnele de la banca, trimitandu-ma inapoi acasa cu mana goala, un “sorry” si un zambet fermecator.

Dupa alte saptamani in care am primit in sfarsit facturi cu numele complet, m-am prezentat increzatoare la banca (dupa o noua programare). Sincer, atatea intrebari nu mi s-au pus nici cand am aplicat pentru Viza SUA. A trebuit sa dau detalii despre proprietatile din tara, istoricul de credit, ce lucrez exact si de cand am venit in UK, de cat timp sunt casatorita si multe altele.

Cea mai mare greseala pe care am facut-o a fost sa le spun ca am proprietati in Romania (niste nimicuri donate de bunici). Au inceput o serie de intrebari interminabile: cand le-am achizitionat, cu ce bani, de la cine, ce taxe am platit etc.
M-au asigurat ca acestea sunt procedurile standard si ca e nevoie sa faca anumite verificari in tara (daca mi-am platit sau nu taxele acolo). Dupa mai multe saptamani (da, saptamani) de asteptare, mi-au trimis un email cu inca un sir de intrebari. Am obtinut in cele din urma un cont si card dupa luni de asteptari. Ce se ascunde de fapt in spatele refuzului de a deschide un cont bancar?

Se pare ca aceasta e o problema de notorietate in UK, adevaratele motive pentru care bancile refuza sa deschida un cont bancar fiind deja cunoscute. In general, bancile nu promoveaza conturile basic, de pe urma carora nu are niciun castig, conturi pentru care inititial opteaza aproape toata lumea. Aceste conturi simple nu au taxe de administrare si nu au overdraft, banca suportand cheltuielile de deschidere si administrare, iesind chiar in pierdere.

Pentru contul Standard, al doilea ca nivel dupa cel Basic, se ofera overdraft, insa pentru acest serviciu se va face un calcul de credit (Credit Score) in care vor analiza istoricul de credit si veniturile aplicantului. De multe ori, imigrantii nu pot oferi informatii suficiente si asigurari ca pot plati acel “overdraft” care in cele din urma e o forma de credit pentru care banca ia dobanzi foarte mari. De aceea, foarte multe aplicatii sunt respinse.

In general, bancile britanice nu duc lipsa de clienti, deci isi permit sa fie foarte selectivi, mai ales ca deschiderea unui cont este la discretia lor. Desi se vorbeste mult despre “polically correctness” bancile sunt totusi o afacere care isi urmaresc propriile interese. Daca apreciaza ca nu este rentabil sa deschida un cont, nu o vor face, aruncand corectitudinea politica direct in cosul cu gunoi.

Greta