Lipsa de solidaritate dintre romani este notorie. Desi suntem o tara relativ mica cu o populatie restransa si in continua scadere, romanii de obicei intorc capul cu lehamite de fiecare data cand dau peste un conational in strainatate. Mai mult, unii isi fac un job in a-i insela pe cei nou-veniti.
Ba chiar s-a ajuns pana intr-acolo incat romanii gasesc o placere in a-i sicana pe ceilalti, iar de ajutat nici nu poate fi vorba. Intr-un sondaj realizat pe acest site, la intrebarea "Cum reactionati cand intalniti conationali romani in UK", peste 40% au raspuns ca acest lucru ii deranjeaza si categoric evita orice discutie cu acestia. De ce asemenea reactii si cum s-a ajuns la acest cerc vicios care ne afecteaza atat de mult imaginea?

Mi-am amintit de aceasta meteahna a noastra in urma cu cateva zile cand am citit pe retelele de socializare despre ultimul scandal din comunitatea romaneasca de aici. Partile combatante- persoane foarte vocale si foarte active in comunitate- care si-au atribuit chiar rolul de “reprezentanti” ai diasporei romanesti in UK, s-au jignit si s-au amenintat cum au stiut ei mai bine, investind timp si efort intr-o lupta absurda.

Se pare ca una dintre parti va lua calea legala cu avocati si proceduri. Va intrebati care este motivul sau cine are dreptate? Din cate am inteles, nu exista un motiv clar. Stiu doar ca “partile” s-au atacat de multa vreme cu lucruri marunte, pana la un moment dat cand totul a …explodat. Mai important e cum a inceput. A inceput asa cum se intampla de obicei printre romani. In primul rand orice initiativa, orice proiect al vreunui roman e privit cu neincredere de ceilalti. Oricat ar parea proiectul de bun si scopul de nobil, romanii banuiesc ca in spatele lui se ascund interese meschine. “Precis e vreo inselatorie”, “precis e ceva necurat la mijloc”. Deci regula numarul 1: daca vii cu initiative in comunitatea romaneasca, asteapta-te sa fii privit cu suspiciune si antipatie.

Apoi, daca proiectul are cat de cat succes, urmeaza un val de invidie. Curios e faptul ca romanii nu vor fi invidiosi pe..straini ci doar pe conationali. Un exemplu extrem care pe mine m-a socat mereu au fost reactiile fata de sportivii romani care dupa momente de glorie si reusita au fost tratati de conationalii lor cu rautati de genul “nu e ea/el atat de grozav ci oponentul a fost slab”, “nu mai e ce a fost”, etc. Deci regula numarul 2: printre romanii tai orice succes iti va fi diminuat, luat in bascalie, ironizat, ridiculizat.

Dupa vreo initiativa soldata cu oarece realizari, asteapta-te sa fii tratat cu dispret si neincredere iar intr-un final, sa fii urmarit si atacat. Regula numarul 3: romanii pot fi foarte perseverenti cand e vorba de a-si face putin rau unul altuia si nu se vor da inapoi in a se umili
unii pe altii chiar si (sau mai ales) daca in “auditoriu” sunt si straini. Vor gasi o placere in asta. Imaginati-va un proces cu acuzatii de frauda intre romani mediat/ solutionat de instante si avocati britanici. Ce impresii oferim si ce capital aducem imaginii Romaniei? Mai ales atunci cand protagonistii sunt autodeclarati “reprezentanti” ai comunitatii romanesti. Astfel de cazuri sunt mai multe decat va imaginati. Daca intre noi ne inselam, ne invidiem, ne umilim si discriminam, atunci ce pretentii putem avea de la cetatenii tarii gazda?
Urat.

Greta